Specialist în teorie economică, Dr. Manea (Massachusetts Institute of Technology, Department of Economics) a publicat articole de profil în reviste ca Journal of Economic Theory, American Economic Review, Theoretical economics sau Journal of Mathematical economics. Acestea sunt însoțite și de o importantă activitate didactică.

link instituție: http://economics.mit.edu/faculty/manea

Interviu cu dr. Mihai Manea, publicat în ziarul Adevărul:

Premiile Ad Astra 2014: Mihai Manea – Jocul cu Matematica

Dr. Mihai Manea, profesor la faimosul Massachussets Institute of Technology (MIT), discută în interviul de astăzi despre traiectoria sa din România până la frontiera fundamentării teoretice a noilor paradigme.

Descrieți domeniul în care activați în cateva fraze inteligibile oricărui om educat.

Cercetarea mea se axează pe teoria jocurilor (eng. game theory), o ramură a matematicii aplicată în teoria economică care studiază interacțiunile strategice. Premisa este ca aproape orice situație poate fi modelată ca un joc în care participanții au multe strategii la dispoziție, iar rezultatul și satisfacția fiecăruia depind de alegerile făcute de toți ceilalți participanți. Jucătorii trebuie să înțeleagă obiectivele celorlalți, să anticipeze rațional deciziile lor și să răspundă optim. Teoria devine complicată când interacțiunea este dinamică, în multe cazuri fără a observa toate acțiunile oponenților din trecut (e.g., o piață pe care mai multe companii sunt în competiție și stabliesc prețurile în fiecare zi depinzând de prețurile oferite de celalalte companii în zilele trecute; pot apărea situații de coluziune pentru a menține prețurile mari sau dispute care conduc la scăderea prețurilor), când nu toți participanții au acces la aceleași informații și fiecare jucător încearcă să deducă ce nu știe observând acțiunile celorlalți (e.g., licitații), și când ceilalți se străduiesc să ascundă și să folosească informația privată în favoarea lor (e.g., negocieri).

Cum ați prins dragoste de știință? Care a fost momentul hotărâtor?

Prima mea pasiune a fost matematica. Tatăl meu e profesor de matematică și m-a încurajat să rezolv probleme de când eram mic. Pe la 6 ani începusem să mă joc din plăcere cu numerele. Inspirația și ghidarea din partea tatălui meu au fost esențiale în concentrarea mea pe matematică.  Am continuat să-mi dezvolt aptitudinea pentru matematică în contextul olimpiadelor școlare. Profesorul meu de la Colegiul Vasile Alecsandri din Galați, Vasile Popa, a avut o contribuție semnificativă la performanțele mele la diverse olimpiade de matematică.

Ce oameni au jucat un rol decisiv în cariera dumneavoastră?

Când am început facultatea la Princeton plănuiam să mă specializez în matematică sau informatică. După ce terminasem deja toate cursurile de matematică necesare pentru licență, am urmat un curs de teoria jocurilor cu profesorul Dilip Abreu. Subiectul m-a captivat imediat – cum putem modela sistematic situațiile de zi cu zi și cum putem prevedea rezultatele posibile cu precizie matematică? Dilip e un profesor desăvârșit, cu abilitatea de a explica concepte sofisticate cu o claritate rar întâlnită. Am continuat să lucrez cu el pe parcursul doctoratului și colaborarea noastră s-a concretizat în două articole interesante. Tot la Princeton, am avut oportunitatea de a studia alături de mulți alți teoreticieni străluciți în economie, printre care îi menționez pe Faruk Gul, Eric Maskin, Wolfgang Pesendorfer și Robert Shimer. Îndrumătorii tezei mele de doctorat de la Harvard, în special Drew Fudenberg și Al Roth, au jucat de asemenea un rol crucial în formarea mea ca economist.

Cum arată o zi din viața dumneavoastră de cercetător?

De obicei modele economice pe care le studiez se reduc la sisteme de inecuații și topologie matematică (care provin din probleme de optimizare) sau structuri combinatoriale (în cazul problemelor de alocare a resurselor indivizibile sau al interacțiunilor în rețele). În multe zile mă uit ore în șir la formule matematice pe care încerc să le înțeleg mai bine. Unele probleme îmi iau luni întregi să le rezolv. Există și perioade în care doar încerc să identific o situație economică pe care aș dori s-o studiez, în speranța că voi contribui cu idei originale și rezultate interesante. Când predau, găsirea unui echilibru între timpul petrecut la pregătirea cursului și cel dedicat cercetării poate deveni o problemă delicată.

Care vă sunt grijile/satisfacțiile zilnice în viața de cercetător?

Cercetarea e un mod de viață specială fără orar, fără soluții ușoare, fără rutină și fără margini sau obiective clar definite. De multe ori e greu să mă deconectez de la problemele la care lucrez când ajung seara acasă și chiar și în weekend sau în vacanță. Pe de altă parte, am libertate deplină să-mi aleg temele de cercetare, nu am un program fix, nu am șef și pot lipsi de la birou perioade îndelungate atunci când nu am activitate didactică la MIT. Desigur, nu profit de libertatea aceasta pentru a sta degeaba, dar cred că e bine să schimbi ambianța des când faci cercetare, așa că mai lucrez în cafenele, acasă, chiar și la sala de sport, și merg câteodată în vizită la alte universități.   Satisfacția supremă e când reușesc să rezolv o problemă complicată și descopăr un rezultat original. Este întotdeauna o plăcere să explic rezulatele mele colegilor și studenților. Și sunt foarte bucuros că am oportunitatea să predau și să încerc să inspir pasiunea pentru teoria jocurilor unui grup excepțional de studenți la MIT.

Care sunt cele mai mari probleme practice de care vă împiedicați?

Domeniul meu de cercetare e foarte teoretic. În general, mi se pun la dispoziție resursele necesare când se ivesc probleme practice. Am un fond propriu pentru cercetare de la MIT și un grant suplimentar acordat de National Science Foundation, pe care le pot folosi pentru achiziționarea cărților, calculatoarelor și accesului la informație, pentru participarea la conferințe sau pentru angajarea unui asistent sau colaborator.

Cum arata coșmarul vs. victoria în profesia pe care o practicați?

Victoria pentru mine înseamnă descoperirea unei structuri matematice noi care ne ajută să înțelegem forțele relevante într-un scenariu economic relevant. Dar apreciez în aceeași măsură și eleganță și complexitatea soluției. Coșmarul e lipsa unei soluții satifacatoare din punct de vedere economic sau estetic. În cercetare, de multe ori nici nu știi sigur dacă o soluție există. Această lipsă de certitudine e atrăgătoare, însă poate deveni dezarmantă din când în când.

Care este cea mai grea problemă de cercetare pe care a trebuit sa o rezolvați?

Fiecare articol pe care l-am publicat până acum conține câte o problemă la care m-am gândit zile și nopți întregi. Un caz extrem a fost o parte din teza mea de doctorat, când mi-a venit ideea după câteva luni fără progres și apoi nu am putut dormi trei nopți consecutive ca să mă asigur că toți pașii demonstrației mele erau corecți. Mai recent, m-am uitat timp de două luni la aceeași pagină cu inegalități într-un model de negociere și intermediere în rețele și începusem să-mi pierd speranța, dar apoi mi-a venit ideea unei soluții în timp ce exersam într-o sală de sport.

Ce vă dă energie să stați ore întregi în laborator sau în fața articolelor ce trebuie citite?  Ce vă motivează?

Sunt pasionat de ceea ce fac și asta îmi dă energie și încredere să nu renunț chiar și atunci când munca nu se concretizează în ceva palpabil. Mă atrage foarte mult ideea de a crea concepte și structuri matematice noi care prognozează și explică deciziile în diverse interacțiuni strategice. Iar recunoașterea și satisfacția care apăr că urmare a realizării unor articole care se bucură de succes sunt pe măsura efortului. De asemenea, pun mare preț pe flexibilitatea și libertatea deplină din mediul academic în care îmi desfășor activitatea. Cercetarea este un domeniu care se axează atât pe proces cât și pe rezultat, în care creativitatea trebuie stimulată și hrănită în permanență fără a impune normative zilnice.

Ați avut vreodată sentimentul că ar trebui să faceți altceva?

Nu am regretat până acum decizia de a face cercetare în teoria jocurilor. Am fost norocos să descopăr economia teoretică la un moment ideal pentru mine și să studiez cu cei mai buni cercetători în domeniu.

Daca ar fi să menționati una sau doua idei sau rezultate, ce vi se părea că ați adus nou în știință?

Pot să încerc, dar domeniul este puțin abstract și tehnic. Cercetarea mea recentă se axează pe modele în care interacțiunile sunt constrânse de o rețea economică sau socială. De pildă, rețeaua poate descrie o piață în care nu toți agenții economici care oferă bunuri sau servicii spre vânzare au acces la toți cumpărătorii. Aceasta se poate întâmpla din cauza relațiilor existente, a distanței, a lipsei de informație sau încredere etc. În astfel de cazuri, întrebarea e care poziții din rețea sunt mai profitabile. Eu am descoperit că răspunsul nu depinde numai de câte conexiuni are fiecare comerciant în rețea. Spre exemplu, e posibil ca un vânzător cu un număr mic de conexiuni să obțină prețuri mari dacă partenerii lui nu au multe alte opțiuni sau dacă sunt conectați numai cu vânzători care monopolizeaza mulți alți cumpărători în rețea. Puterea de negociere a unui agent nu depinde numai de numărul de parteneri, ci și de accesul și puterea acestora, care la rândul lor depind de puterea vecinilor în rețea, și așa mai departe. Analiza mea demonstrează cum aceste interdependențe determină ce cumpărători anume tranzacționează cu fiecare vânzător și cum sunt distribuite prețurile în rețea.   Într-un alt model, consider o piață în care vânzătorul și cumpărătorii nu sunt conectați direct și au nevoie de un număr variabil de intermediari pentru a tranzacționa. Pot exista rute multiple, de lungimi diferite, de la vânzător la cumpărători. Puterea de negociere a fiecărui intermediar depinde de cât de competitivi sunt, la rândul lor, vecinii din rețea. Desigur, distanța până la cel mai apropiat cumpărător afecteaza profitul pe care un intermediar îl poate obține, dar un rezultat neașteptat al analizei mele e că tranzacțiile nu se încheie intodeauna de-a lungul celei mai scurte rute de la cel care oferă spre vânzare produsul la consumatorul final al acestuia.

Cum vedeți tendințele de viitor în domeniul dumneavoastră? Unde va fi domeniul dumneavoastră peste zece ani?

Cred că rolul retelelelor în diverse piețe și interacțiuni economice a fost prea puțin studiat până în prezent. În timp, vom înțelege că rețelele constituie un factor important în multe contexte economice și sociale. Contribuțiile mele teoretice în domeniu reprezintă doar un punct de plecare. Economiștii nu au început să abordeze problemele acestea decât recent. Criza financiară din care încă ne mai revenim a demonstrat importanță accentuată a rețelei complexe dintre bănci și diverse fonduri de investiții în funcționarea economiei mondiale. De asemenea, e clar că existența rețelelor virtuale precum Facebook influențează multe decizii – ”ne întrebăm prietenii care telefon, calculator, televizor sau mașină ar fi mai bune, aflăm opiniile lor despre restaurante, cărți și filme noi, despre viața politică și destinații de vacanță, suntem invitați la petreceri unde se formează prietenii și colaborări, suntem bombardați cu oferte publicitare etc. – ș”i cred că putem descoperi multe perspective folositoare din analiză empirică a unor astfel de rețele.

Unde credeți că să află cercetarea românească în acest moment (țară/străinătate)?

Din vizitele mele la universități și participări la conferințe am constatat că avem mulți cercetători români care lucreza la cel mai înalt nivel peste tot în lume. Nu am auzit prea multe despre cercetarea care se face propriu-zis în România. În domeniul meu, și mai general în teoria economică, nu am văzut multe contribuții științifice din țară până acum. De fapt, vara asta a fost prima dată când am fost invitat la o conferință în România (sunt țări în care mi-am prezentat cercetarea de mai multe ori). A fost o conferință a economiștilor români, mulți care lucrează în străinătate, organizată la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Calitatea lucrărilor și a discuțiilor s-a ridicat la standarde internaționale, iar conferința s-a dovedit un succes fenomenal.   Cred că sunt două obstacole majore care stau în calea cercetării la standarde internaționale în momentul de față în România. În primul rând, unii profesori universitari folosesc metode pedagogice și tematici învechite, care inspiră foarte puțin studenții să studieze cu plăcere și să exploreze domenii noi de dezvoltare. Problema aceasta este însoțită de multe ori de o lipsa vizibilă de implicare sau de entuziasm pentru cercetare a profesorilor. Cred că e necesară o reforma completă a învățământului superior din România. În al doilea rând, nu există suficiente fonduri pentru cercetare sau instituții care să-și demonstreze competență în distribuirea acestora.

Vă gândiți să vă întoarceți în țară / să plecați în străinătate?  Cum vă poziționați față de acest dualism: țară/străinătate?

Deocamdată sunt foarte mulțumit cu mediul academic din America. Desigur, într-o lume ideală aș avea oportunitatea să profesez în domeniul meu preferat, în acealeasi condiții, în țara în care m-am născut. Sunt dispus să particip la conferințe sau să predau cursuri scurte în țară și să vizitez instituții din România care ar putea beneficia de experiența mea. Sper că întâlnirea economiștilor români pe care am inițiat-o anul ăsta să devină o tradiție și cred că ar fi util să replicăm modelul nostru și în alte domenii de cercetare.

Cum credeți că ar putea Asociația Ad Astra să ajute domeniul în care activați? Cum va raportați la Asociația Ad Astra?

Orice organizație sau inițiativă care promovează cercetarea în România trebuie încurajată. Cercetarea stă la baza progresului în societatea modernă. E păcat că avem atâția tineri talentați care, fără susținerea și stimularea necesare, aleg fie domenii de activitate care sunt mai bine remunerate decât cercetarea, fie emigrarea în țări unde cercetarea este mai mult apreciată.   Cu o rețea de cercetători competenți și evaluatori imparțiali, Ad Astra ar putea asuma un rol transformator în sistemul românesc de cercetare. Fondarea premiilor Ad Astra reprezintă un pas înainte. Alte idei pentru a încuraja cercetarea în România ar fi strângerea și alocarea unor fonduri, mai ales pentru doctoranzi și cercetători la început de drum, și organizarea unor conferințe similare celei la care am participat la Cluj, cu prilejul cărora putem face schimb de experiență.

Care sunt sfaturile pe care le-ați da unui tânăr cercetător?

În primul rând, cred că e important să-ți placă ceea ce studiezi. E greu să găsești motivația de a munci dacă nu ești pasionat de domeniul ales. În cuvintele lui Confucius, „alege o ocupație pe care o iubești și nu va trebui să muncești nicio zi în viață.”€œ Apoi, nu evita nicio oportunitate de a învață ceva nou. Orice înveți în viață poate fi folositor. Și, nu în ultimul rând, multe probleme, care par imposibile, devin rezolvabile dacă te gândești suficient la ele. Perseverența este esențială. De asemenea, cred că este bine să alegi mai degrabă proiecte ambițioase decât să irosești timpul cu trivialități.   La intrarea în institutul în care lucrez tronează în caractere mari și vizibil o exclamație a unui oceanolog celebru care a avut o contribuție majoră la asigurarea supremației marinei americane în cel de-Al Doilea Război Mondial. „CU GREU ÎMI VINE SĂ CRED CĂ SUNT PLĂTIT PENTRU CEEA CE FAC!”€œ Esența sfatului dat de Mihai Manea se regăsește în această exclamație și în nenumăratele sentimente de bucurie pură încercate de cercetătorii care extind limitele cunoașterii în joaca cotidiană care este știința.

(Pentru conformitate, Liviu Giosan)*

Notă către cititor: Aceasta serie de portrete-interviu prezinta pe castigătorii primei ediții a Premiilor Ad Astra (2014) pentru cercetare. Mai multe detalii despre premii și câștigători puteți afla la http://premii.ad-astra.ro .

*Cu excepția textelor semnate cu numele asociației, articolele individuale nu reprezintă punctul de vedere al Ad Astra, ci reflectă opiniile personale ale bloggerului care semnează textul.